Despre justitie la bilant… dincolo de festivisme si statistici aride

Palatul de Justitie Oradea - foto: ebihoreanul.ro

Palatul de Justitie Oradea – foto: ebihoreanul.ro

Am vorbit cu ocazia bilantului Curtii de Apel Oradea pentru a atrage atentia asupra unor derapaje din justitie.

Vineri, 18 martie 2016, a fost inaugurat Palatul de Justitie din Oradea.

Celor care ma cititi incerc sa va arat si o alta fata a festivitatilor desfasurate, alta decat cea prezentata de presa.

Invitati la eveniment au fost multi si importanti: sase membri CSM, inclusiv presedintele, un membru CCR, presedinti ai altor Curti de Apel, reprezentanti ai Ministerului Justitiei, reprezentantul Bancii Mondiale ce a creditat statul roman, presedintele Inspectiei Judiciare, judecatori si procurori de la toate instantele si parchetele de pe raza Curtii de Apel Oradea.

In aceiasi zi si in prezenta invitatilor, la ora 11, in noua cladire a fost prezentat raportul de activitate – asa numitul bilant – al Curtii de Apel Oradea pentru anul 2015.

Totul ar fi decurs lin, formal, teapan, convenabil… daca nu as fi insistat sa vorbesc.

Desi a fost evident ca nu se dorea sa vorbesc, am insistat sa o fac, am pus trei intrebari simple si am cerut cateva explicatii membrilor CSM.

Se pare ca interventia mea a adus oficialii in realitatea justitiei cu care se confrunta milioane de romani.

Pana la interventia mea bilantul a decurs cam asa: s-au prezentat grafice frumos colorate, cu numarul de dosare judecate, incarcatura de dosare pe judecator si alte date statistice. S-a aratat ca activitatea Curtii a fost super eficienta, cu o mica critica, nu toate instantele au avut astfel de parametri, au fost unele care s-au incris doar la calificativul eficient.

A fost prezentat istoricul cladirii de catre arhitectul ce a coordonat renovarea.

Apoi a vorbit reprezentantul Bancii Mondiale care a finantat lucrarile.

Au urmat felicitari din partea reprezentantilor Ministerului Justitiei, apoi discursul presedintului Inspectiei Judiciare, discurs din care nu pot sa nu remarc indemnul catre judecatori de a ne considera partenerii Inspectiei.

Un indemn “potrivit” fata de ultimele tendinte ale Inspectiei Judiciare de a cerceta judecatori pentru solutiile pronuntate.

Ultimul discurs a fost al presedintului Consiliului Superior al Magistraturii. Din nou felicitari reciproce, sfaturi pentru judecatori, remarci despre necesitatea de a imbina stiinta cu justitia.

Singurul discurs in care s-a vorbit despre justitiabili, oameni care isi vor cauta dreptatea in noul palat, a fost cel al reprezentantului Bancii Mondiale.

Acesta a vorbit chiar emotionant, a adus intalnirea la scara umana, a conchis ca ne revine noua, judecatorilor, sarcina de a face “justice for all”.

Interesant a fost si discursul arhitectului care a prezentat in imagini istoricul cladirii si procesul de renovare.

In peste 20 de ani de cand sunt judecator am participat la multe astfel de prezentari de rapoarte de activitate sau bilanturi.

Totdeuna m-am intrebat si am si intrebat de cateva ori, ce sens au astfel de rapoarte fara a avea nici un fel de feedback la activitatea noastra de la cei pe care ii judecam, de la avocati, experti si altii care intra in contact cu sistemul judiciar.

Am crezut si cred ca ar fi mult mai util un raport profesionist, facut la cativa ani cu instrumentele potrivite si care sa reflecte cu adevarat starea justitiei, nu doar date statistici aride.

Si mai ales sa reflecte ce parere au cetatenii din zona arondata Curtii despre prestatia noastra si cata incredere le inspiram.

Dupa discursul presedintelui CSM, presedintele Curtii de Apel Oradea a incheiat abrupt spunand ca la ora 13 urmeaza masa la restaurant.

Nu asa este uzanta.

Intotdeauna urmeaza discutii informale intre judecatori si membrii CSM, aceasta fiind singura ocazie in care membrii CSM descind la instantele din tara.

Si singura ocazie in care judecatorii ce i-au ales au ocazia sa discute direct cu cei pe care i-au ales.

Spre evidenta neplacere a unora dintre cei prezenti, m-am ridicat si am spus ca eu doresc sa vorbesc.

Mi s-a permis pe un ton chinut sa o fac. Am fost si intrerupta, dar am insistat.

Cred in democratie si in obligatia celor alesi de a raspunde in fata alegatorilor. Cred ca este datoria alegatorilor sa-i chestioneze pe cei alesi in legatura cu mandatul ce li s-a incredintat.

Nu in ultimul rand, potrivit art. 133 din Constitutie, CSM este garantul independentei justitie.

Din aceste motive am adresat membrilor CSM trei intrebari:

1. De ce membrilor CSM li se pare grav si condamna ferm ca fiind atac la independenta justitiei discursurile unor politicieni sau jurnalisti, iar in cazul presiunilor evidente asupra judecatorilor tac?

Am dat exemple de hotarari CSM din 2015, in care au apreciat ca fiind atacuri la independenta justitiei postarile on-line ale Elenei Udrea si ale lui Ion Cristoiu, mentiunile din discursurile unor politicieni ca presedintele Senatului, Calin Popescu Tariceanu, sau presedintele UDMR, Kelemen Hunor, ori ale unor politicieni locali.

DAR, nu au raspuns in nici un fel sesizarii adresate de peste 50 de judecatori de la Curtea de Apel Oradea si Tribunalul Bihor, prin care s-a solicitat CSM sa lamureasca daca judecatorul poate fi chestionat de procuror cu privire la ce s-a discutat in deliberari, daca judecatorul poata incalca, la cererea procurorului, secretul deliberarii, consacrat atat de dispozitiile procesuale civile cat si de cele penale, ca o garantie a independentei si impartialitatii judecatorului.

Cu alte cuvinte, daca procurorul poate sa il intrebe pe judecator cu privire la modul in care a evaluat probele din dosar si cu privire la hotararea pronuntata si daca astfel de chestionari pot fi un atac la independenta judecatorului si prin urmare la independenta justitiei, stiut fiind ca, potrivit art.126 din Constitutie, justitia se infaptuieste prin instantele judecatoresti, adica prin judecatori care, potrivit art. 124 din Constitutie, sunt independenti si se supun numai legii.

Cu atat mai mult cu cat, art.99 lit. d din Legea 303/2004, prevede ca abatere disciplinara incalcarea secretului deliberarii.

Intrebarile au fost formulate concret si limpede in sesizarea trimisa in aprilie 2014 de judecatori, iar la intrebarea daca o astfel de ancheta este un atac la independenta judecatorului, CSM nu a raspuns niciodata.

Au dat doua hotarari de plen, 846 si 846 bis din 2014, insa in nici una dintre ele nu se regaseste raspunsul la intrebarea de mai sus.

Hotararile respective sunt o insiruire de banalitati, cu concluzii straine de intrebarile concrete adresate.

2. Am intrebat pe toti cei sase mebri CSM prezenti daca, in mandatul lor, vreun magistrat le-a scris si le-a adus la cunostinta ca un procuror incearca sa ii insceneze un dosar penal, obligand persoane din anturajul magistratului sa dea declaratii mincinoase impotriva lui.

Este solicitarea pe care am adresat-o presedintei CSM Alina Ghica in anul 2012, solicitarea la care nu mi-a raspuns niciodata.

3. Am intrebat daca hotararile CSM sunt obligatorii doar pentru judecatori, care daca nu le respecta sunt pasibili de sanctiuni disciplinare, potrivit art. 99 lit. g din Legea 303/2004.

Am facut referire la o solutie pronuntata de plenul CSM, in data de 17 martie 2016, solutie prin care ni s-a respins mie si celorlalti trei judecatori cu care am fost trimisa in judecata, plangerea prin care am solicitat repunerea in situatia anterioara suspendarii dupa ce dosarul DNA a fost restituit la parchet. Detalii despre acest caz puteti gasi la postarea: Cum se vede justitia de un judecator ajuns dincolo de bara.

Adica am solicitat CSM sa se conformeze hotararii pe care chiar ei au dat-o, nr.1219/2014, prin care s-a stabilit ca in situatia in care un dosar penal in care au fost inculpati magistratise restituie la parchet, acestia sunt repusi in functie si in situatia anterioara.

Cu toate acestea, in sedinta CSM din 17 martie plenul a dat o hotarare contrara, cu privire la noi patru.

Am incheiat spunand ca nu trebuie sa uitam ca suntem serviciu public, cei pe care ii judecam platesc luxul din noul palat, de aceea avem obligatia sa ii vedem pe oamenii din spatele dosarelor pe care le judecam si ca, urmand indemnul reprezentantului Bancii Mondiale, avem obligatia de a asigura “justice for all”.

Aceste intrebari le-am formulat nu doar in numele meu, ci si al zecilor de colegi care au semnat sesizarea din 2014, dar si a celor prezenti, convinsa fiind ca, in calitate de judecator, nu se poate sa nu fii interesat de astfel de probleme si de parerea membrilor CSM.

Care a fost reactia membrilor CSM?

Unul dintre ei a parasit sala in timp ce vorbeam, iar cei ramasi nu mi-au raspuns in nici un fel.

Presedintele CSM, singurul care mi-a raspuns, s-a lansat in aprecieri cu privire la firea si naravurile romanilor, in functie de regiunea din care provin, ne-a comunicat ca el a fost un scolar disciplinat care isi facea temele si ne-a spus ca trebuia sa ii transmit in scris intrebarile ca sa aiba timp sa se pregateasca, sa studieze.

Desi am insistat asupra raspunsurilor pe care apreciez ca aveam dreptul sa le obtin, nu doar eu ci si toti judecatorii din Romania, a fost singurul raspuns ce mi s-a dat.

Va las pe dumneavoastra sa apreciati raspunsul si atitudininile.

Membrii CSM au datoria sa clarifice problemele pe care le-am ridicat. Daca acceptam ca un judecator poate fi chestionat de catre procuror cu privire la decizia pe care a dat-o, obligandu-l sa incalce secretul deliberarii, nu mai exista justitie independenta.

Este un subiect esential de clarificat de catre CSM, incomparabil mai important decat reactiile la discursurile sau postarile pe Facebook ale unor oameni politici sau jurnalisti.

Pana la urma intrebarea este simpla: cine poate pune cu adevarat presiune pe un judecator, un om politic sau un jurnalist, fara nici o putere legala asupra magistratilor, sau un procuror care, daca apreciaza ca nu s-a dat hotararea potrivita, are abilitatea de la lege de a-i ancheta si trimite in judecata pe judecatori?

Neraspunzand sesizarii facute de colegii mei in 2014, CSM a pierdut o buna ocazie de a clarifica ce inseamna independenta judecatorului si implicit a justitiei.

Concluziile pe care le-am tras sunt doua:

  1. Cand esti complicele unor abuzuri nu vrei sa il vezi pe cel abuzat, aceasta fiind masura si dovada lasitatii tale.
  2. Ma bucur ca am insistat si am vorbit. Cred sincer ca nici unul dintre noi nu trebuie sa taca in fata autoritatilor, dimpotriva, trebuie sa le punem oglinda potrivita in fata, sa luam atitudine.

Cei care sunt la putere trebuie sa nu uite niciodata oamenii in numele carora o exercita.

Iar cei ce nu suntem la putere sa nu uitam niciodata ca noi ii alegem, mandatam pe reprezentantii nostri si avem datoria sa nu ii lasam sa uite vreodata cui isi datoreaza puterea pe care vremelnic o detin.

Justitia se face in numele legii pentru oameni, care nu sunt simple statistici. Pentru acesti oameni nu putem tacea mai ales noi, care cunoastem cel mai bine ce se intampla in justitie.

Advertisements

One comment

  1. Ei ei, in cei 20 de ani de profesie oare cate mii de oameni si familii au plans din cauza solutiilor dvs? Vorba aia roata e rotunda!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: