CEDO – penalizarea jurnalistilor pentru publicarea de informatii nepublice din dosarele penale este justitificata

Curtea Europeana a Drepturilor Omului - CEDO

Marea Camera a CEDO a decis pe data de 29 martie 2016 ca amendarea unui jurnalist elvetian pentru publicarea de materiale confidentiale dintr-un dosar penal nu violeaza dreptul la libera exprimare, garantat de art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, si ca “penalizarea aplicata jurnalistului pentru incalcarea secretului cercetarii penale a fost justificata”.

Presa din Romania a relatat in trecere aceasta hotarare desi aceasta se va aplica direct de instantele din Romania chemate sa corecteze scurgerile in presa de informatii nepublice din dosarele penale.

In cauza de fata (Bédat v. Switzerland – application no. 56925/08), jurnalistul elvetian Arnaud Bedat a fost acuzat ca, in anul 2003, a publicat informatii confidentiale dintr-un dosar penal privind imprejurarile in care un sofer, aflat la volanul propriei masini, a ucis trei persoane si a ranit alte opt.

Informatiile publicate prezentau punctul de vedere al apararii, dar si informatii din dosarul in curs.

Procurorul de caz a formulat plangere impotriva jurnalistului, acuzandu-l ca a prezentat in presa informatii nepublice, iar ziaristul a fost condamnat definitiv la o luna de inchisoare si la o amenda de 4.000 de franci.

Jurnalistul s-a adresat CEDO, invocand ca i s-a incalcat dreptul la libera exprimare, protejat de art.10 (libertatea de exprimare) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

In luna iulie 2014, Curtea Europeana, cu majoritate de patru la trei, a decis ca a existat o violare a art. 10 din Conventie.

Statul elvetian a contestat hotararea Curtii, iar Marea Camera, prin hotararea pronuntata in data de 29 martie 2016, a statuat ca nu a existat nici o violare a dreptului jurnalistului la libera exprimare si ca publicarea unui articol de presa ce reflecta exclusiv pozitia uneia din parti, pe durata cercetarilor penale, risca sa influenteze procesul in curs si justifica adoptarea de catre stat a unor masuri punitive impotriva ziaristului.

Mai mult, ”curtea a constatat ca pedeapsa aplicata jurnalistului pentru incalcarea secretului, orientata spre protejarea bunei functionari a justitiei si a drepturilor acuzatului la un proces echitabil si respect pentru viata sa privata, nu a constituit o ingerinta disproportionata in exercitarea dreptului sau la libertatea de exprimare“.

Cu alte cuvinte, Marea Camera, intre dreptul la libera exprimare si respectarea confidentialitatii procesului penal in faza sa nepublica, a optat in favoarea ultimului principiu.

http://www.humanrightseurope.org/2015/04/switzerland-journalists-car-ram-killings-human-rights-complaint-returns-to-court/

http://tv.coe.int/ECHR/video.php?v=20160329-arret

Prin aceasta hotarare Curtea a stabilit ca si jurnalistilor le revine sarcina sa respecte confidentialitatea cercetarilor penale, nu doar procurorilor care gestioneaza dosarul.

De fapt, este vorba despre a fixa un echilibru just intre dreptul presei la libera exprimare si dreptul publicului la a fi informat, pe de-o parte, si desfasuararea nepublica a anchetei penale, pentru a se respecta prezumtia de nevinovatie, dreptul la viata privata a celui cercetat, dar si independenta justitiei,prin protejarea magistratului de presiuni disproportionate din partea presei si opiniei publice.

Cum se face asta in Romania?

Nu se poate sa nu observi, in primul rand, ca in cazul mai sus redat, ce s-a publicat in presa a fost punctul de vedere al apararii, ceea ce in Romania se intampla foarte rar si doar in cazul unor personalitati publice extrem de influente si potente financiar.

Ce se intampla in Romania frecvent este ca in presa apar “pe surse” dezvaluiri din dosare penale aflate in curs de cercetare, cu privire la faptele ce li se imputa celor cercetati si sunt dezvaluite probele pe care se spijina ancheta, foarte rar relatandu-se si punctul de vedere al apararii.

Deseori astfel de informatii sunt facute publice de presa inainte chiar ca persoana acuzata sa afle oficial ca este acuzata de savarsirea vreunei fapte penale.

Mai mult, deseori sunt facute publice interceptari cu detalii intime din viata celui anchetat si care nu au nici o legatura cu fapta penala comisa.

O astfel de situatie este, probabil, de neimaginat intr-o tara ca Elvetia sau in alta tara civilizata.

Si totusi, la noi nimeni nu pare deranjat – cu exceptia celui acuzat, desigur – de astfel de practici, devenite regula si acceptate ca fiind firesti de intreaga societate.

In aceasta anomalie a societatii noastre sunt implicati mai multi actori: presa, sistemul judiciar si opinia publica.

Presa, beneficind de dreptul la libera exprimare, are obligatia echivalenta de a informa corect. Asta presupune prezentarea tuturor punctelor de vedere implicate si relatarea cat mai obiectiva si echilibrata a faptelor.

Pe de alta parte, insa, mass-media este in cautare de audienta si apreciaza ca nu este nimic interesant ori incitant pentru public in a spune ca X este nevinovat si a-i prezenta punctul de vedere.

Spectaculos si creator de raiting ori de click-uri este sa spui ca X este vinovat de comiterea mai multor fapte penale, sa publici dovezi din dosar si, daca se poate, detalii picante din viata sa intima. Nu mai conteaza daca acestea au sau nu legatura cu acuzatiile.

Intre aceste stiri si informatii bombastice, punctul de vedere al celui anchetat nu prezinta nici un interes pentru presa.

Facand asta presa isi ignora principlala sa menire, aceea de a informa echilibrat si obiectiv opinia publica.

Astfel de derapaje ale presei trebuiesc corectate de sistemul judiciar.

Cum?

Primul impuls ar fi sa spunem: hai sa facem ca in Elvetia.

Din pacate, este un ideal de care suntem departe, lucrurile in Romania fiind mult mai complicate, motiv pentru care se impun cateva explicatii si nuantari.

In primul rand CSM, garantul independentei justitiei si administratorul sistemului, ar trebui sa nu mai ignore modul cum au loc “scurgerile” din dosare in presa.

Inspectia Judiciara are, de asemenea, un rol major in a cerceta astfel de derapaje grave in ceea ce priveste infaptuirea justitiei.

Art.285 alin. 2, din Codul de Procedura Penala, prevede ca “procedura din cursul urmaririi penale este nepublica”, prevederea avand un dublu scop: sa faciliteze desfasurarea anchetei penale de catre procuror pentru aflarea adevarului dar si respectarea dreptului la viata privata a persoanei anchetate.

De asemenea, art.299, din Codul de Procedura Penala, stabileste in sarcina procurorului obligatia de a supraveghea activitatea de urmarire penala. Aceasta inseamna ca autoritatea si controlul in gestionarea dosarului in aceasta faza revine exclusiv procurorului.

Ramane intrebarea atunci: cum se “scurg” in presa date confidentiale din dosarele penale in ancheta?

Ca un posibil raspuns, relatez doar ce s-a intamplat in cazul in care am fost eu trimisa in judecata.

Din presa am aflat ca sunt cercetata penal si tot din presa am aflat ce fapte penale as fi comis. Mai bine de un an presa a avut informatii despre dosarul in care eram cercetata, asa ca din presa m-am informat si eu.

In tot acest timp DNA nu mi-a permis sa vad nici dosarul si nici probele pe care spuneau ca le au impotriva mea.

M-am adresat CSM si Inspectiei Judiciare cu o sesizare impotriva procurorilor care au instrumentat dosarul.

Raspunsul a fost ca, intrucat la dosar au avut acces si politisti judiciari, nu se poate stabili ca procurorii au dat presei informatiile.

Cu alte cuvinte, s-a comis un abuz dar, intrucat nu se poate stabili cine l-a comis, asta e…

Asa intelege Inspectia Judiciara sa corecteze derapajele din sistemul judiciar.

CSM, pe de alta parte, a ales sa ignore complet problema urmand principiul “daca nu vorbim despre ceva nu exista”.

Se pare ca CSM a uitat ca independenta justitiei este, in primul rand, dreptul cetateanului de a fi cercetat si judecat de un magistrat impartial si obiectiv, care se supune numai legii.

Ori, este greu de crezut ca un cetatean supus linsajului mediatic si diabolizat de presa beneficiaza de o ancheta si o judecata independente, afara doar daca acceptam ca magistratii sunt niste supraoameni pe care nu ii poate influenta nimic exterior legii.

Doar subsidiar independenta sistemului judiciar inseamna protejarea reputatiei profesionale si statutul magistratilor.

In loc sa se procupe si sa ia masuri pentru a impiedica definitiv transmiterea catre presa a unor informatii confidentiale din dosarele penale si, prin aceasta, sa protejeze libertatile civile, CSM apara cu inversunare reputatia profesionala si independenta unor magistrati, impotriva unor declaratii publice ale unor politicieni si ziaristi, fara nici o verificare a veridicitatii celor sustinute de acestia.

CSM si-a deturnat rolul de la a apara, in primul rand, drepturile cetatenesti, la a apara exclusiv reputatia profesionala a unor magistrati, alesi intotdeauna selectiv, dupa criterii necunoscute si, mai mult, apreciind netransparent si fara explicatii ca in cazul unor magistrati reputatia acestora profesionala este sinonima cu independenta intregii justitii.

Daca presa, relativizadu-si menirea, o face pentru raiting, ma intreb ce scuze au magistratii si mai ales diriguitorii sistemului judiciar pentru violarea unor drepturi si libertati fundamentale, fie prin incalcarea directa a unor dispozitii legale, fie prin ignorarea problemelor din sistem.

Ajungem astfel la cel de-al treilea actor: opinia publica.

Opinia publica este oglinda justitiei, chiar daca imaginea pe care o livram este uneori deformata de modul cum presa, ca interfata, intelege sa transmita informatia.

Responsabilitatea pentru modul cum presa si cetatenii ne percep ne revine in cea mai mare masura noua, celor din sistemul judiciar.

Si cum ne percep cetatenii?

In sondajul de opinie de mai jos, realizat in noiembrie 2015, o sa constatati ca 46,7% din respondenti considera ca o persoana este vinovata de acuzatiile care i se aduc, indiferent de decizia finala a judecatorilor si doar 44,9% cred ca este nevinovata pana la o decizie finala a judecatorului. La aceasta cifra se adauga cei 8,4% care nu stiu sau nu raspund.

http://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2015/11/INSCOP-raport-noiembrie-2015-raportarea-popula%C8%9Biei-la-corup%C8%9Bie.pdf

Gasesc ca este foarte grav ca peste jumatate din populatia Romaniei nu are nici cea mai vaga idee cum functioneaza sistemul judiciar si statul de drept, asta insemnand inclusiv ca nu isi cunosc drepturile si libertatile civile.

Iar daca este asa, principala culpa este a sistemului judiciar si a modului dezastruos in care gestioneaza comunicarea publica.

Asteptarile publicului privind sanctionarea actelor de coruptie sunt legitime. Cetatenii au tot dreptul sa ne ceara sa aplicam legea, acesta fiind rolul justitiei ca serviciu public.

Cand legea este servita ne facem meseria, nu facem nimic spectaculos, demn de lauda din partea presei.

Manipuland dorinta justa a oamenilor de a se face dreptate, prin a-i pedepsi pe cei ce incalca legea, se supraliciteaza cu o justitie spectaculoasa, cand ea ar trebui sa fie sobra si discreta, sa promoveze adevarul, legea, dreptatea, urmata de rezultate concrete, care sa aduca oamenilor satisfactie.

Oferind presei si opiniei publice spectacolul catuselor si informatii confidentiale din dosare penale se face sistemului judiciar mult mai mult rau decat ar putea sa ii faca oricine altcineva.

Prin asta nu facem decat sa promovam o justitie resentimentara, razbunatoare, exact opusul a ceea ce inseamna justitia intr-un stat de drept.

Justitia in democratie este despre adevar si aplicarea stricta a legii, nu despre razbunari si umilire publica.

Justitia revansarda, asezonata cu umilirea publica a celui acuzat este specifica societatilor totalitare.

Pe de alta parte, un proces penal ce debuteaza cu zanganit de catuse, in ochii presei si publicului ahtiati dupa senzational, va crea invariabil frustrari in opinia publica, deoarece activitatea de judecata este, prin esenta ei, lipsita de spectaculos, birocratica si anonima.

Iar, potrivit Constitutiei, justitia se infaptuieste de instantele judecatoresti, adica de catre judecatori.

Justitia care debuteaza cu spectacol va parea in ochii oamenilor o abdicare de la datorie daca nu se termina cu acelasi spectacol, adica cu pedespse exemplare si hotarari de rasunet. Oamenii se vor simti inselati de sistem, ii vor considera pe toti corupti, asta le va produce nemultumire, increderea in justitie le va scadea, de aici si rezultatele sondajului de opinie de mai sus.

Cum se pot corecta aceste derapaje?

In primul rand prin a incepe sa nu ni se para fireasca si acceptabila “scurgerea” de informatii confidentiale din dosarele penale.

Apoi, e necesara o comunicare corecta, eficienta, bazata pe respect reciproc intre sistemul judiciar si presa. Ma indoiesc ca exista un astfel de respect cat timp, de-o parte magistrati, fara respect fata de meserie, “sifoneaza” informatii nepublice, iar presa pe de alta parte le publica fara selectie si discernamant, atat unii cat si altii stiind ca incalca legea.

E necesar sa se excluda, apoi, orice relativizare si aproximare cu privire la aplicarea legii de catre cei chemati sa o aplice si sa vegheze la aplicarea ei.

Daca fiecare magistrat va respecta legea vom avea atat o presa mai obiectiva cat si o opinie publica informata si educata. Mai mult, nu o sa avem oameni pusi la zid si umiliti public, cu dreptul la prezumtia de nevinovatie, la viata privata si demnitate ignorate sau incalcate.

In urma acestei hotarari a Marii Camere este de sperat ca vom avea o presa mai responsabila si mai reticenta in a da “pe surse” informatii nepublice din dosarele aflate in ancheta.

Nu in ultimul rand, este imperativ ca procurorii, care supravegheaza urmarirea penala, sa se sesizeze si sa ia masurile legale impotriva “scurgerilor” de informatii confidentiale din dosarele penale pe care le instrumenteaza.

Cat timp procurorii inchid ochii la incalcarea legii cand vine vorba de dosarele penale pe care le instrumenteaza, iar CSM e mai preocupat de repuatia profesionala a magistratilor decat de ceea ce afecteaza cu adevarat independenta justitiei, Romania mai are ceva cale de parcurs sa ajunga justitia din Elvetia.

Schimbarea acestei realitati mioritice incepe cu fiecare dintre noi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: