Realitatea o contrazice pe sefa DNA: in 2016 a existat cel putin un dosar DNA restituit definitiv la parchet

Laura Codruta Kovesi

Afirmatia repetata in mai multe interviuri recente de procurorul sef DNA Laura Codruta Kovesi, ca DNA nu a avut in 2016 “nici o restituire definitiva” de dosar, este total falsa.

Astfel, in interivul din data de 17 ianuarie 2017 pentru Digi24 a afirmat ca: “din perspectiva calitatii, au fost cateva mituri care se incearca acum sa fie dezvoltate. Despre calitate dosarelor. Sunt dosare subtiri, sunt foarte multe achitari. Sunt foarte multe dosare atat de prost facuta incat se restituie procurorilor. Nu avem nici o restituire definitiva in cursul anului trecut. Nici o restituire definitiva, ceea ce nu s-a mai intamplat in DNA de foarte multi ani. Sigur, numarul restituirilor era destul de mic. Dar acum, de cand functioneaza aceasta camera preliminara in care se invoca exceptii si in care se dezbat modul in care au fost administrate probele, nu avem nici o restituire definitiva.

In interviul pentru ziare.com din aceiasi zi, Kovesi a spus ca: “Si tot in contextul calitatii (…) nu avem nici o restituire definitiva in cursul anului trecut. (…) nu avem nici o restituire definitiva in cursul anului trecut.

 

In interviul din data de 19 ianuarie 2017, de la TVR1, a spus ca “am auzit anul trecut ca DNA face dosare care, din punct de vedere al calitatii, nu sunt bune. Pot sa va spun ca in cursul anului trecut, pentru prima data in multi ani in DNA, este primul an in care nu avem nici o restituire definitiva“.

 

Imi exercit dreptul de a o corecta pe sefa DNA si a informa opinia publica ca in 2016 a fost cel putin un dosar DNA restituit definitiv la parchet: e vorba despre dosarul in care am fost trimisa in judecata, fiind acuzata de DNA ca as fi primit “o suma de bani nedeterminata” si as fi pretins “un ceas cu cuc vechi”.

In acelasi dosar alti trei judecatori au fost acuzati de DNA de abuz in serviciu pentru ca au dat o hotarare judecatoreasca. Culmea acuzarii este ca acelasi procuror care, atunci cand era la Parchetul de pe langa Judecatoria Beius, a cerut achitarea unei persoane inculpate, odata ajuns la DNA Oradea i-a acuzat de abuz in serviciu pe judecatorii care l-au achitat pe acel inculpat.

Am scris aici despre experienta pe care am avut-o trecand dincolo de bara, din judecator devenind inculpat si despre cum este sa fii cercetat de DNA.

Dovada restituirii definitive in 2016 a dosarului la DNA se poate gasi pe site-ul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cautand dupa dosar nr. 854/33/2014/a1. Prezint mai jos o parte din minuta care se gaseste pe site-ul ICCJ, care dovedeste ca dosarul respectiv a fost restituit definitiv la DNA.

Minuta ICCJ - restituire dosar la DNA Oradea

In interviul de la TVR1, procurorul sef DNA a afirmat, de asemenea, ca: “este un mit care este total neadevarat, … am auzit anul trecut ca DNA face dosare care, din punct de vedere al calitatii, nu sunt bune“.

Ma abtin sa comentez despre alte dosare, insa in dosarul care ma priveste exista o hotarare definitiva a ICCJ care constata grave nereguli facute de procurorii DNA care ne-au anchetat, violari de proceduri si drepturi, actiuni abuzive si arbitrare care au condus la restituirea definitiva a dosarului la DNA.

Astfel, prin Incheierea definitiva nr. 231/2016, din dosarul 854/33/2014/a1, ICCJ a retinut ca: “În acest context, procedând la propriul examen al legalităţii actului de sesizare, în limitele efectului devolutiv al contestaţiei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanţei de control judiciar constată, în situaţia inculpaţilor Roman Florica şi Jurcă Gheorghe, că actul de sesizare este caracterizat prin imprecizie, fiind lipsit de detalii esenţiale privind faptele presupus comise de aceşti inculpaţi, ceea ce semnifică nerespectarea dispoziţiilor art. 328 C.pr.pen. şi determină încălcarea dreptului la un proces echitabil, inculpaţii fiind privaţi de informaţii suficiente pentru a înţelege în mod precis învinuirea care li se aduce şi a cunoaşte limitele în care ar trebui să-şi formuleze apărările“. … “Rechizitoriul cuprinde formulări cu caracter generic, nefiind descrise în detaliu acţiunile inculpaţilor Jurcă Gheorghe şi Roman Florica, încadrarea lor în succesiunea evenimentelor, de natură a determina, în concret şi complet, faptele de care sunt acuzaţi. Nici în cuprinsul actului de sesizare, nici cu ocazia stabilirii încadrării juridice şi nici prin ordonanţa de remediere a actului de sesizare nu s-a descris situaţia de fapt cu elementele sale esenţiale, procurorul nu a indicat în baza unei interpretări proprii a probelor administrate în faza de urmărire penală, circumstanţele de timp (data, perioada de timp), loc şi nici modalitatea în care inculpata Roman Florica ar fi comis faptele de care este acuzată, exigenţe de conţinut ale actului de sesizare a instanţei.”…”Descrierea deficitară a situaţiei de fapt în actul de sesizare dă naştere arbitrariului.

Mai mult, dat fiind ca am fost acuzata ca as fi primit “o suma de bani nedeterminata”,  judecatorul de camera preliminara al Inaltei Curti a mai retinut in incheiere ca: “potrivit art. 291 alin. 2 C.pen. şi art. 292 alin. 4 C.pen., banii, valorile sau orice alte bunuri primite/date sau oferite sunt supuse confiscării şi, când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. Confiscarea are caracterul unei sancţiuni de drept penal şi, ca atare, sub aspectul aplicării, este obligatorie pentru instanţele de judecată, în eventualitatea unei soluţii de condamnare. Pe cale de consecinţă, în actul de sesizare trebuie stabilit cel puţin cu o precizie suficientă, cuantumul sumei de bani, presupus dată/primită în vederea săvârşirii infracțiunii de cumpărare/trafic de influenţă, informaţiile de această natură fiind necesare nu doar pentru aplicarea unei eventuale sancţiuni a confiscării de către instanta de judecată. Ţinând chiar de precizia şi claritatea acuzaţiilor aduse. Această condiţie nu este îndeplinită în cauză.

De asemenea, ICCJ a constat ca in acest caz procurorii DNA au incalcat atat confidentialitatea client-avocat, cat si secretul deliberarii, fapt ce reprezinta o incalcare brutala de catre procurorii DNA a independentei judecatorilor in pronuntarea unei solutii.

Iata asadar, ca exista cel putin o hotarare judecatoreasca, data de Inalta Curte de Casatie si Justitie in data de 19.02.2016, prin care s-a restituit definitiv la DNA un dosar penal.

Aceasta realitate contrazice flagrant afirmatiile din cele trei interviuri din ultimele zile, in care procurorul sef DNA sustine ca “in cursul anului trecut, pentru prima data in multi ani in DNA, este primul an in care nu avem nici o restituire definitiva“.

In interviul de la TVR1 procurorul sef DNA a asigurat romanii ca nu exista nimeni de rea credinta in DNA, dar ca sunt si ei oameni si “pot gresi”.

Cu altecuvinte, violarea dreptului la aparare, la un proces echitabil, arbitrariul, incalcarea secretului deliberarii si a confidentialitatii client-avocat, despre care vorbeste Inalta Curte de Casatie si Justitie in incheiere, este rezultatul activitatii unor oameni din DNA care pot si ei gresi.

Dupa restituirea dosarului in cauza, acesta a fost preluat de DNA – Structura centrala, care ne-a schimbat incadrarile juridice.

In sarcina mea, de exemplu, s-a retinut ca as fi facut trafic de influenta pentru folos necuvenit de circa 20 lei si promisiunea primirii unui ceas decorativ.

Deci din “o suma de bani nedeterminata” initial s-a determinat acum ca ar fi vorba de circa “20 de lei”, iar din “ceas cu cuc vechi” (sic!) acesta a devenit “ceas decorativ”.

Desi a fost preschimbat in “ceas decorativ”, nici pana azi nu am inteles de ce as fi pretins un ceas cu cuc “vechi”.

Dosarul in cauza are deja o vechime de 5 ani, contine patru volume cu mii de pagini si este in continuare in cercetare.

Nu am idee unde va fi inclus acest dosar in bilantul DNA din anul 2016 pentru a da bine in statistica, insa cetatenii acestei tari au dreptul constitutional de a fi corect informati de catre autoritatile publice.

O justitie corecta, puternica si respectata nu poate exista fara lideri care au curajul sa isi recunoasca greselile si sa le corecteze.

“Coafarea” statisticii si realitatii privind dosarele DNA, in locul unei informari publice corecte, nu doar ca nu va spori eficienta acestei institutii, dar va da nastere la si mai multa suspiciune si neincredere intr-o institutie de care Romania are nevoie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: