Cum se vede justitia de un judecator ajuns dincolo de bara

Justitia ar trebuie sa nu se uita la fata omului

Scrisoare adresata tuturor judecatorilor din Romania despre cum se vede justitia de catre un judecator care-si cauta dreptatea in instanta asemenea milioanelor de romani.

11 martie 2016,
Oradea

Stimati colegi,

Ma numesc Florica Roman si sunt judecator la Curtea de Apel Oradea.

Revin dupa aproape doi ani cu un nou mesaj pentru a va spune cum se vede justitia si de dincolo de bara, unde milioane de romani cauta dreptate si se roaga sa fie judecati de un judecator independent, impartial, cu rabdare si determinare sa afle adevarul, un judecator supus numai legii.

Am trecut in aceasta perioada de doi ani de la pozitia de judecator, la cea de inculpat pentru trafic de influenta – ca as fi primit foloase necuvenite o „suma nedeterminata” de bani, cantitati neprecizate de pastravi si whisky si as fi pretins un ceas cu cuc vechi (sic!) –, la cea de suspendata din magistratura de catre CSM pana cand, recent, ICCJ a restituit definitiv dosarul la DNA Oradea.

Acuzati alaturi de mine au mai fost inca trei judecatori care au trecut prin aceeasi experienta.

Pentru ca sunt judecator de 20 de ani si nu as fi putut fi fara a crede in ceea ce fac, consider ca este de datoria mea sa va spun cum arata justitia de dincolo de bara.

In multii ani in care am fost judecator am auzit, direct sau indirect, despre abuzuri, oameni hartuiti, umiliti, anchetati fara a li se respecta drepturile procedurale, insa mi-am spus ca nu am ce sa fac sa schimb asta. Ma gandeam ca, atata vreme cat eu imi gestionez dosarele civile, nu era responsabilitatea mea sa rezolv problemele din justitie.

A fost o greseala.

Problemele din justitie ne privesc pe fiecare dintre noi, iar tacerea noastra a facut ca azi intregul discurs public despre justitie sa fie controlat si manipulat de catre jurnalisti si persoane care au alta agenda decat buna functionare a justitiei si statul de drept.

Decizia recenta a CCR este doar varful unor multe disfunctionalitati din justitie si care explica increderea scazuta pe care oamenii o au in noi.

Vorbind despre decizia CCR, nu credeti, stimati colegi, ca ar fi momentul sa ne intrebam fiecare de ce am acceptat ani de zile ca executarea mandatelor de supraveghere tehnica, care reprezinta evident un procedeu probatoriu, sa fie facuta de SRI, in conditiile in care art.13 din Legea 14/1992 le interzice expres sa faca acte de cercetare penala?

Sa ne intrebam daca am avut remedii procedurale pentru astfel de situatii si, mai ales, de ce nu am uzat de ele, noi, cei mai bine pregatiti juristi din Romania.

Revenind la dosarul meu, iata pe scurt derularea faptelor care ma privesc.

In luna noiembrie 2012, un amic al sotului meu ne-a spus ca un procuror de la DNA Oradea, Man Ciprian, l-a luat cu mascatii si face presiuni asupra lui sa declare mincinos ca mi-a dat bani pentru a „rezolva” un dosar la Tribunalul Bihor.

Am fost revoltata si nu intelegeam ce se intampla. Nedumerirea mi-a fost cu atat mai mare cu cat sunt judecator in sectia civila de peste 15 ani si nu il cunosteam deloc pe acest procuror, deci nu avusesem ocazia sa ii contrazic solutiile.

M-am adresat a doua zi presedintelui CSM de atunci, doamna Alina Ghica, pentru ca ma simteam amenintata si cui puteam sa ma adresez altcuiva decat garantului independentei justitiei, adica CSM-ului.

Doamna Ghica a trimis sesizarea mea la Inspectia Judiciara care, fara sa faca verificari efective, mi-a raspuns, in doua randuri, ca: in dos. 37/P/2012 se fac cercetari cu respectarea dispozitiilor procedurale. Semnat indescifrabil.

Am sunat la doamna Cravelos, care atunci era sefa Inspectiei Judiciare. Aceasta mi-a spus ca nu pot afla numele inspectorului care a dat solutia, ca asa este procedura, iar Legea 317/2004 prevedea ca solutia de clasare este definitiva (intre timp textul a fost declarat neconstitutional).

Asadar, la sesizarea mea perfect justificata, nu doar ca mi s-a raspuns in batjocora, fara sa se faca nicio verificare, dar nici macar nu am avut dreptul sa cunosc numele celui care a dat solutia si, dupa lege, nici dreptul de a ma plange in instanta.

Apoi in luna ianuarie 2013, intr-o sedinta de judecata din penal, in care am intrat intrucat eram pe completul de permanenta dupa ce toti judecatorii din sectia penala au fost declarati incompatibili, acelasi procuror Ciprian Man, pe care atunci l-am vazut prima oara, m-a recuzat invocand ca si el mi-a facut sesizare la CSM si nu pot fi obiectiva cu privire la cauzele pe care el le instrumenteaza. M-am abtinut si prin incheiere penala definitiva s-a stabilit ca suntem in relatii de dusmanie, conform art. 48 lit. d din vechiul Cod de Procedura Penala.

La scurt timp am aflat din presa locala ca exista un dosar penal la DNA Oradea care ma vizeaza pe mine si alti trei colegi judecatori. Din acelasi articol de presa am aflat si ce ni se imputa, probele si starea de fapt.

A fost doar inceputul campaniei de presa si linsajului mediatic impotriva noastra.

Am sesizat Inspectia Judiciara si cu aceasta situatie, invocand ca nu este posibil sa aflu din presa ca sunt cercetata penal si tot din presa sa aflu probele, acuzatiile, dar mi s-a livrat o noua clasare. E adevarat ca dupa mai mult de un an, dar cine ar putea spune ca Inspectia Judiciara nu isi face datoria (chiar daca intarziat), nu?

In luna septembrie 2013 am fost citata pentru prima oara la DNA si am dat declaratie in calitate de faptuitor in fata procurorului Man Ciprian.

In luna martie 2014, s-a inceput urmarirea penala impotriva noastra, in dos. 37/P/2012 al DNA Oradea.

Procurorul Ciprian Man ajunsese intre timp sef al Serviciului Teritorial DNA Oradea si l-a desemnat pe procurorul Dan Chirculescu sa faca ancheta. A facut aceasta cu scopul vadit de a nu il putea recuza, data fiind incheierea penala definitiva despre care am vorbit mai sus.

Colegilor judecatori din dosar li s-a imputat ca hotarari judecatoresti pronuntate de ei sunt rezultatul unui abuz in serviciu, fiind date in baza unor acte false si ca la deliberari nu au tinut cont de opinia unui alt judecator care a ramas cu opinie separata.

Actele erau, zice-se, false nu pentru ca ar fi fost declarate astfel de vreo instanta de judecata ci pentru ca asa spuneau domnii procurori.

La audieri colegii judecatori au fost intrebati de procurori despre ce s-a discutat in deliberari.

Fata de acest mod de ancheta, care incalca grav secretul deliberarii consacrat de art. 392 Cod de procedura penala, garantie a impartialitatii si independentei judecatorului, totii judecatori de la Curtea de Apel Oradea si de la Tribunalul Bihor au adresat intrebari CSM, printre ele daca judecatorul poate fi chestionat de procuror in cadrul unei anchete penale cu privire la ce s-a discutat la deliberari. Cu alte cuvinte daca judecatorul, intrebat fiind de procuror, poate incalca secretul deliberarii.

Va invit sa cititi Hotararea plenului CSM nr. 846 bis din 2014. Aceasta hotarare este reprezentativa pentru modul  cum intelege actualul CSM sa apere independenta sistemului judiciar.

Nu pot sa nu remarc ironic primul raspuns din dispozitivul hotararii: judecatorii care, in exercitiul functiunii, comit fapte care ar putea avea caracterul unor infractiuni in orice circumstante (de exemplu, accepta mita) nu pot beneficia de imunitate fata de procesul penal ordinar.

Adanca asta, nu? Trebuia sa ne spuna CSM, printr-o hotarare de plen, ca raspundem penal daca luam mita.

De altfel, intreaga hotarare este o insiruire de platitudini, fara concluzii clare, fiecare sa inteleaga ce vrea.

Asta in timp ce, de cativa ani, CSM se autosesizeaza si apara reputatia profesionala si independenta procurorilor DNA, dar numai a acestora, niciodata a restului procurorilor.

Evident, judecatorii nici nu intra in discutie.

Cititi hotararile CSM din ultimii ani in aceasta materie si o sa vedeti cator judecatori le-a fost aparata reputatia profesionala si independenta, prin comparatie cu procurorii DNA care sunt vreo 100 in toata tara.

Si tot la capitolul activitati definitorii ale CSM: trebuie remarcat ca nici pana in prezent, de peste un an de zile, nu au luat in discutie si lamurit problema Anexei 3 din Raportul DNA pe anul 2014, anexa in care au fost criticate hotarari judecatoresti definitive, care au fost apreciate ca fiind nelegale si netemeinice.

Vajnicul nostru CSM, aparatorul independentei justitiei, dupa un de zile an nu a dat nici o hotarare in care sa se spuna limpede: DNA poate critica hotararile definitive sau a incalcat independenta justitiei?

Revenind la dosar, in luna aprilie 2014 s-a pus in miscare actiunea penala impotriva noastra. Desi am facut nenumarate cereri sa consultam dosarul toate ne-au fost respinse nemotivat.

De asemenea, nu mi s-au admis nici un fel de probe in aparare.

Celorlati din dosar li s-a spus ca sunt „victime colaterale” si fie li s-a sugerat, fie li s-a spus direct sa dea declaratii mincinoase impotriva mea, asta fiind singura lor scapare.

Am facut mai multe cereri de preluarea a dosarului de catre alt parchet, in baza art. 326 Cod Procedura Penala, avand in vedere, printre altele, ca prin incheierea penala definitiva de care am vorbit mai sus, s-a constatat ca eu si procurorul sef al DNA Oradea, Ciprian Man, suntem in relatii de dusmanie.

Toate aceste cereri ne-au fost respinse nemotivat. Si mai grav, cand una a fost motivata, a reiesit limpede ca nimeni nu a citit de fapt ce am scris noi in cereri.

Intre timp linsajul mediatic impotriva noastra a ajuns la apogeu: am fost terfeliti, umiliti, ridiculizati in toate felurile posibile de ziare, redactiile TV, presa on-line.

Eram frecvent pe prima pagina a ziarelor locale. Pe standurile de ziare din magazine ma intampina poza mea insotita de comentarii acide cu privire la ceasul vechi cu cuc.

In toata aceasta perioada in presa locala dar si cea centrala au aparut fragmente din dosarul penal la care noi nu aveam acces.

Cumparam ziare sa citesc ce acuzatii si probe are DNA impotriva mea.

Cand v-am scris in anul 2014, am scris si presei, mai multor televiziuni, celor mai reprezentative ziare centrale. In afara de site-ul luju.ro, nimeni nu a publicat nimic.

Niciun jurnalist din Romania nu a avut curiozitatea, profesionalismul de a asculta macar si ce avem noi de spus. Crezusem pana atunci ca jurnalismul este despre a pune intrebari, a gasi raspunsuri, a cauta adevarul, a informa corect. Am constatat insa ca jurnalismul nostru este despre a da copy-paste la ce li se serveste din dosare si la a-si da cu parerea despre tot, prea putin despre a cauta adevarul, a face anchete jurnalistice si a prezenta lucrurile echidistant.

A fost o experienta trista sa realizez ca, mai ales pentru cei din presa care scriu despre justitie, demnitatea omului nu are valoare, nu conteaza. Comunicatele DNA si scurgerile din dosare devin pentru acestia adevar absolut.

In ochii presei devii nu doar inculpat, ci esti suspendat din calitatea de cetatean si de om, nu mai ai nici un drept, devii un paria a carui voce este ori ignorata ori luata in deradere.

Esti nu doar acuzat penal, ci diabolizat si executat sumar, in public, fara proces, in aplauzele multimii insetate de „sange de corupt”.

Am scris si la ambasade. Citisem de-a lungul timpului in presa despre lectiile de „stat de drept” pe care diplomatii straini in tranzit prin Romania ni le dadeau, despre cum ne spuneau ca trebuie sa functioneze justitia, cum sa se judece dosarele, cum sa se lupte cu coruptia. Mi-am zis ca oamenii aceia stiu ce vorbesc, ca la ei e altfel decat la noi, ca inteleg ce inseamna respectarea drepturilor procedurale si anchete profesioniste. Din pacate, si ei ca ai nostri: teoria ca teoria (sau sloganele ca sloganele), dar practica ii omoara.

Cert este ca in afara de Ambasada Olandei, care mi-a confirmat amabil ca a primit memoriul meu si imi ureaza sa imi rezolv problemele judiciare, nu am primit nici un  raspuns de la nimeni.

Din multiplele abuzuri comise impotriva noastra, despre care voi mai scrie, as puncta unul care scoate in evidenta o vulnerabilitate in modul cum este dusa lupta anticoruptie: superiorii ierarhici din DNA nu verifica profesionalismul  procurorilor  din subordine. Daca ar face-o, ar evita esecuri jenante.

In luna mai 2014 ni s-a permis sa vedem dosarul pentru prima data si, dupa ce am vazut „probele”, adica barfe colportate intre niste oameni pe care nu ii cunosc, m-am adresat structurii centrale a DNA. Am sperat ca cineva impartial din DNA central va fi atent la probemele pe care le ridic si va verifica acel dosar pentru a scuti institutia de un esec rasunator.

Cererea de a fi ascultata de cineva din conducerea DNA mi s-a respins. Nu doar ca nimeni nu a fost atent la problemele pe care le-am ridicat, dar in luna iunie 2014, procurorul sef Popovici Gheorghe, de la structura centrala DNA, a confirmat rechizitoriul nostru facut de procurorii Dan Chirculescu si Ciprian Man, intemeiat pe barfe si inovatii juridice ce au fost ulterior demontate de instante.

Dosarul s-a inregistrat pe rolul Curtii de Apel Cluj sub nr.834/33/2014 si a fost trecut in Raportul DNA din 2014 la capitolul realizari marete in combaterea coruptiei din sistemul judiciar. Repet, acuzatiile includeau primirea unei „sume nedeterminate”, pesti si whisky, nu se stie in ce cantitate, si pretinderea unui ceas cu cuc, vechi (sic!).

Va mai spun ca in acelasi timp cu ancheta  penala, Inspectia Judiciara a declansat cercetarea disciplinara impotriva mea pentru ca grefiera a uitat sa introduca in ECRIS motivarea unei hotarari si s-a emis partii o copie fara motivare. Din fericire am putut dovedi ca hotararea a fost motivata in termen. Va rog sa sesizati „gravitatea” faptei ce mi s-a imputat si sa o comparati cu faptele pentru care eu am sesizat Inspectia Judiciara si nu s-a facut nimic.

In acelasi timp, pentru ca am intarziat o zi cu depunerea declaratiei de avere, ANI mi-a aplicat amenda maxima prevazuta de lege, de 2.000 lei, si a declansat din oficiu verificarea averii mele, desi nimic nu justifica asta. A trecut un an si jumatate de atunci si ANI tot cerceteaza.

Ajuns dincolo de bara, constati ca nu cunosti atat de bine sistemul in care ai lucrat de 20 de ani. Cufundat in propriile dosare, de regula ignori ce se intampla in jur.

Primul lucru pe care-l constati cand ajungi dincolo de bara este ca te-ai aliniat unei multimi de mii, zeci de mii de justitiabili care se roaga pentru un singur lucru: sa fie judecati de un judecator corect si profesionist.

Nu cer mare lucru, doar sa fie ascultati si judecati de un om normal, un judecator drept, competent si impartial.  Nu de  un judecator care se crede aparatorul dreptatii in univers, ci un judecator echilibrat care asculta detaliile, se uita la toate probele din dosar si judeca fiecare caz conform legii.

O cerere legitima, chiar banala, ai spune din partea noastra de bara. Realizarea unei minuni, spun multi  din cealalta.

Te rogi sa nu dai peste un judecator plictisit, agasat, nervos, ostil, sfidator cum se intampla poate prea des. Am auzit istorii si am cunoscut oameni care au intrat cu incredere in instante, intai au fost umiliti de judecator si apoi nauciti de solutiile primite.

In al doilea rand, cand esti dincolo de bara, constati ca pentru cei ce aplica legea, procedurile si termenele devin relative, nu mai sunt imperative ca in cazul celor judecati. Acestea devin mai mult un fel de ghid cu recomandari,  decat un cod.

Iar de la avocati am auzit istorii despre cum functioneaza sistemul judiciar care m-au lasat perplexa. Istorii si exemple despre arbitrariu, toane, umori, amenzi maxime aplicate abuziv. Mi-e greu sa inteleg de ce avocatii nu se revolta.

I-am indemnat si ii indemn sa vorbeasca public despre ceea ce se intampla in justitie. Unii au spus ca au retineri de teama sa nu afecteze sansa clientului lor, altii cred ca nu se poate schimba nimic.

Toti asteapta ca noi sa facem ceva. Eu zic ca asteptarile lor sunt juste.

Concluziile la cele de mai sus va las sa le trageti dumneavoastra.

600 zile a durat procedura de camera preliminara in dosarul nostru, desi art. 343 Codul de Procedura Penala prevede ca „durata procedurii in camera preliminara este de cel mult 60 de zile de la data inregistrarii cauzei la instanta”.

Dosarul a fost restituit la DNA, printre altele pentru ca faptele ce mi se imputa nu sunt determinate, nu se stie cand, cum, in ce imprejurari am facut trafic de influenta iar foloasele necuvenite sunt o „suma nedeterminata” de bani si cantitati neprecizate de pastravi si whisky.

Ar fi hilar, daca la capatul acelor insailari nu am fi noi, oameni trimisi in judecata, suspendati din functii, umiliti public.

Dosare penale cu inculpati magistrati nu prea am gasit restituite la parchet in ultimii 25 de ani. Mai am cunostinta de cel al procurorului Alexandru Lele si inca unul, de aceea nici legiuitorul nu a prevazut ce se intampla in astfel de cazuri.

Dupa restituirea dosarului la DNA ne-am adresat CSM cu cereri pentru clarificarea statutului nostru juridic.

Sectia de judecatoria CSM nu ne-a produs vreo mare surpriza.

Nu in unanimitate, ci cu majoritate au votat sa fim repusi in functie, desi nu exista lege. Judecatorii ramasi in minoritate presupun ca voiau sa ramanem suspendati din functie pe vecie, din motive doar de ei stiute.

Si tot cu majoritate au votat sa ni se respinga cererea de repunere in situatia anterioara suspendarii, cu motivarea ca legea nu prevede o astfel de situatie.

Viata le-a produs membrilor CSM o surpriza, a luat-o inaintea reglementarilor, iar ei au gestionat situatia fiecare dupa ce fel de judecator si om este.

Dumneavoastra sunteti cei mai in masura sa apreciati legalitatea unei astfel de solutii.

Despre cum a fost sa fiu magistrat, inculpat si iar magistrat in mai putin de doi ani voi mai scrie.

Ce vreau sa mai spun este ca am avut privilegiul in aceasta perioada sa cunosc oameni deosebiti si sa-mi fac prieteni pe masura. Cu toate ca experienta nu a fost placuta, nu o regret pentru ca am invatat si am evoluat enorm.

Ce urmeaza?

Procurorii DNA au libertatea sa faca ce vor cu dosarul care li s-a restituit.

Unii oameni din jur imi spun sa nu fac nimic, sa tac, ca e mai bine pentru noi sa nu facem valuri.  Zic asta gandindu-se ingrijorati si la persecutiile ce ar putea urma.

Dupa o experienta ca a noastra, a tacea  inseamna a sta pasiv in fata raului.

In ceea ce ma priveste nu pot sa tac, nu doar pentru mine si pentru colegii mei, dar si pentru alti oameni care au avut aceasta experienta.

Matematic este imposibil sa fi trecut numai noi printr-o astfel de situatie.

O sa uzez de lege pentru a ne face dreptate.

Voi vorbi public nu doar despre experienta pe care am avut-o dar si despre problemele pe care le vad in sistemul judiciar.

De prea mult timp discursul despre justitie a fost acaparat de persoane care, in numele justitiei, isi promoveaza agenda proprie.

A venit timpul ca si vocea noastra sa se auda. Eu voi vorbi. Va invit si pe dumneavoastra sa o faceti.

De aici incolo ma veti putea urmari constant pe internet la:
https://floricaroman.wordpress.com/
https://www.facebook.com/judecatorfloricaroman

Judecator Florica Roman
floricaroman10@gmail.com

11 comments

  1. Un_justiţiabil · · Reply

    Stimată doamnă judecător, deşi sunt orădean, nu am avut onoarea de a vă avea ca judecător în vreo cauză, în schimb, ca justiţiabil şi mandatar al soţiei mele, în peste 6 ani de procese civile sau penale, am întâlnit cazuri similare cu al dvs. cu sutele. Confraţii dvs. avocaţi au perfectă dreptate: le e teamă să nu intre în furcile caudine ale “sistemului ko-ko” cum e supranumit. În acelaşi timp se întreabă cu disperare de ce cei mai multi români, justiţiabili ca mine, aleg să-şi facă singuri apărarea. PENTRU CĂ NOI, JUSTIŢIABILII, când stăm în faţa dvs, a judecătorilor, NU MAI AVEM CE PIERDE. Nu ne e teamă să cerem o recuzare când suntem trataţi “de sus” de un “judecător plictisit” de meseria lui, nu ne e teamă să cerem o strămutare pe motiv de relaţii de prietenie între avocaţi şi judecători. Dar ne e teamă de un singur lucru: nu că nu ni se va da dreptate la final, ci de cât timp va avea nevoie CEDO să condamnse Statul Român pentru greşelile făcute de alţii: procurori dar şi judecători. Şi toate acestea doar pentru că CEI DIN SISTEM TAC, le e frică de mafia “ko-ko”, le e frică de grupul infracţional organizat în contra românilor şi a României pentru “o palmă de pământ românesc”. Când unii membri ai CSM au fost demişi de proprii lor colegi, în loc ca judecătorii să se revolte de deciziile politice ale CCR-ului … au ales să tacă. Când trecând peste procedurile legale în vigoare, actualul Ministru al Justiţiei a anunţat cu mare pompă o reînvestire în funcţie a doamnei Ko. judecătorii şi procurorii au ales să tacă. NOI CE MULŢI ŞI PROŞTI NU VOM TĂCEA. Ne vom apăra singuri, cum vom şti, până se va trezi cineva să ne facă dreptate. Succes în carieră doamnă!

    Cu sinceritate, un fan oarecare

    Like

  2. Panturu Nelu · · Reply

    Buna ziua d-na judecator. Incerc sa va scriu cateva randuri ,cu toate ca de-a lungul celor 3 ani de cand ma aflu intr-o postura asemanatoare d-voastra,am adunat atatea frustrari si am indurat atatea umilinte incat imi este greu sa vi l-e descriu aici. Ca sa sintetizez nemultumirile mele o sa va atasez o scrisoare pe care am trimis-o d-lui presedinte Klaus Johanis,asta dupa ce am facut doua sesizari catre C.S.M,si am primit ….doua clasari.Se pare ca C.S.M.-ul are cu totul alte preocupari decat supravegherea justitiei.
    D O M N U L E P R E S E D I N T E

    Ma numesc Panturu Nelu si locuiesc in mun. Targu Secuiesc, jud. Covasna.
    Nici nu stiu cum sa incep aceasta scrisoare deoarece am atat de multe sa va spun.Voi incerca sa concentrez in aceste randuri intamplarile din viata mea din ultimii 3 ani,bineinteles intamplari mai putin placute.
    Dar sa incep cu inceputul:
    Sunt nascut pe data de 10.07.1971 in mun.Ramnicu Sarat,jud.Buzau si am locuit in com.Topliceni ,jud. Buzau pana in anul 1994. Din luna martie 1994 si pana in prezent locuiesc in mun.Targu Secuiesc.Intre anii1994 si 2015 am lucrat in cadrul I.P.J.Covasna. O perioada la Serviciul Ordine Publica si in ultimii 12 ani de activitate la Serviciul Rutier Covasna.
    In toti cei 21 de ani de activitate am incercat sa fiu un politist bun,sa respect intocmai legile si normele interioare si sa indeplinesc cat mai bine sarcinile de serviciu in slujba cetatenilor.Drept dovada in toata cariera mea am fost recompensat numai cu calificative de bine si foarte bine ,multumiri scrise sau recompense banesti.Chiar in 2010 am fost propus pentru “Politistul anului” in jud. Covasna. Toate au decurs bine pana in luna februarie a anului 2013 cand am primit o citatie de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti,unde eram citat in calitate de faptuitor.Din acel moment viata mea s-a intors la 180 de grade.Habar nu aveam despre ce este vorba ,dar am incercat urgent sa gasesc un avocat si m-am prezentat la Parchetul General la d-na procuror Daniela Anton. In momentul in care mi-au fost aduse la cunostinta invinuirile am simtit ca “s-a prabusit cerul peste mine”si nu am reusit sa mai articulez nici un cuvant.
    In toti cei 21 de ani lucrati in M.A.I.nici macar reclamat la superiorii mei nu am fost,nu mai spun de faptul ca sa ajung in fata unui procuror ca invinuit sau mai mult in fata unui judecator ca inculpat.Dar se pare ca-mi era scris sa traiesc multe alte neplaceri si mai mari.
    Nu stiam la momentul respectiv nimic despre avocatul pe care l-am luat si nu stiam ce cunostinte de penal are. Cei de la Parchetul General n-e amenintau ca ne vor lua cu mascatii .Nu am avut timp sa cautam avocat.Ulterior am constatat ca mai mult ne-a incurcat decat ne-a ajutat.
    La Parchetul General mi-a fost adus la cunostinta faptul ca in urma cu un an de zile .respectiv in luna februarie a anului 2012 am savarsit acte de coruptie:
    – Ca am oprit un autoturism condus de un cetatean moldovean care mi-ar fi dat 100 de lei,
    – Ca am oprit un autoturism condus de o fata care nu a avut asupra sa asigurarea masinii si rovinieta,si pentru ca nu am sanctionat-o cu amenda pentru lipsa asigurarii si rovinietei am facut abuz in serviciu.
    Tot dosarul ,am constatat ulterior ca era o presupunere a procurorului fara nici un fel de proba directa (flagrant,bani marcati,inregistrari video sau audio) care sa ma incrimineze direct ,presupuneri pe care judecatorii le-au luat de bune (deh,dosarul era coordonat de d-nul procuror Marius Iacob si de d-na procuror Codruta Kovesi).
    Faptele erau prezentate de d-na procuror ”ca au existat indicii despre mine, ca in anul 2012 am savarsit acte de coruptie”.Ulterior am constatat ca acele indicii,fara alte probe suplimentare s-au transformat in probe concrete si indubitabile care au dus in final la condamnarea mea.Fara alte probe suplimentare indiciile s-au trasformat in probe?Nu stiu cum se poate!
    Am fost acuzat ca in 10 zile(12 februarie 2012-22 februarie 2012) am savarsit 4 fapte penale si am intrebat si eu “ din 22 feb.2012 si pana in data de 19 feb.2013 (cand am fost chemat la Parchet) ,un an de zile ,nu am mai savarsit alte fapte?
    Dar sa revin.
    Am declarat in fata instantei de fond ca nu-mi aduc aminte de faptele ce m-i se imputa deoarece zilnic opream aprox. 20-30 de autovehicule si nu-mi mai aduc aminte ce s-a intamplat cu un an inainte ,dar un lucru este sigur,mi-am facut doar datoria si nu am primit niciodata nimic de la nimeni. Am incercat sa-I explicam d-nei procuror ca daca nu i-am dat amenda unei persoane pentru ca nu are asupra sa asigurarea nu este nicio infractiune deoarece legea(O.G.2/2001 si O.G.195/2002) n-e permitea sa sanctionam orice fapta cu avertisment(verbal sau scris).
    D-na procuror ne-a tratat foarte superficial si ne-a spus ca “Va trimit in instanta .Ce ramane ramane ,ce nu-nu.” Fiind sub impulsul socului ,avand un avocat slab pregatit in materie de penal ,nu am mai zis nimic si nu am mai contestat cele spuse de d-na procuror. Am crezut ca vom merge in instanta si ne vom putea demonstra nevinovatia. A fost greseala vietii noastre( In momentul in care am fost chemati la Bucuresti am fost chemati 5 politisti).
    Nu am dat importanta actelor de procedura penala si am considerat ca in instanta ne vom putea demonstra nevinovatia.
    In cei 21 de ani de munca am intocmit peste 250 de dosare penale cu fapte dintre cele mai variate(furturi,conducere sub influenta alcoolului,masini neinmatriculate,masini furate,premise false,confiscari de alcool si tigari de contrabanda ,confiscari de telefoane mobile de sume foarte mari) si am crezut ca stiu si eu putina procedura penala.Stiam ca intr-un dosar trebuia sa aduci probe solide ca persoana respectiva sa fie invinuita.Mai mult am urmat cursurile Universitatii Alma Mater din Sibiu -Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative –Administratie Publica.Am avut ca professor de penal pe d-nul fost prim procuror de la Medias-D-nul Lascu Ioan –tatal d-nei Kovesi.
    Dar se pare ca tot ce am invatat in 21 de ani de munca in teren si 3 ani de facultate au fost egali cu zero.
    In tot acest dosar in care am fost parte,nu s-a tinut cont de nici o lege,de nici o regula nici din partea procurorilor ,nici din partea judecatorilor de fond si apel. Nu numai ca ma simt total nedreptatit,ma simt mahnit ,dezamagit de modul cum se intocmeste si se judeca un dosar in aceasta tara.
    Procesul s-a incheiat dar tot nu am reusit sa inteleg nici pana in acest moment de unde atata inversunare a judecatorilor impotriva unui amarat din aceasta tara. Cu toate ca in rechizitoriu procurorii au trecut niste lucruri pur si simplu inventate fara nicio noima ,i-am inteles . Ei sunt cei care acuza. Dar judecatorii? Pe timpul procesului am constatat ca judecatorii ma acuzau mai tare dacat procurorii. Am crezut in mitul acela JUDECATOR = omul care face si imparte intotdeauna dreptate. Ca un om care nu a ajuns niciodata in fata unui judecator,intr-o sala de judecata,am crezut in justitie si m-am amagit ca judecatorul va sta cu rechizitoriul intr-o mana si cu probele in cealalta si va analiza si va judeca in functie de probele administrate. Mare greseala. Nimic din toate astea nu se intampla intr-o sala de judecata in asa zisa” justitie”. Judecatorii se cred Dumnezei pe pamant pentru ca nu are cine sa-i traga la raspundere si nu raspund pentru solutiile date in dosare. De ce spun asta ? Pentru ca am facut doua sesizari la C.S.M pana acum. Stiti ce raspuns am primit? SE CLASEAZA.
    Am cerut C.S.M.-ului sa-mi explice doua lucruri:
    -Dupa ce am fost condamnat pe fond 3 ani cu suspendare si Curtea de Apel Brasov mi-a respins apelul formulat de mine pe 16 pagini, am intrebat “De ce judecatorii de la Curtea de Apel Brasov nu mi-au raspuns la cele solicitate de mine in apel , ca erau obligati de lege si cum am fost trimisi in judecata (acestea sunt notiuni elementare de procedura penala) cu inca 4 persoane FARA SA EXISTE ACT DE SESIZARE impotriva noastra,conform Codului de Procedura Penala.(Sesizare din oficiu,denunt,disjungere sau extindere) pe numele vreunuia dintre noi?
    Aceasta neglijenta extrem de grava a parchetului,a instantei de fond,instanta care trebuia sa se sesizeze din oficiu de lipsa acestui act(asta insemnand un minim de respectare a legii) am observant-o si noi in faza judecarii apelului la Curtea de Apel Brasov.
    Conform Codului de Procedura Penala lipsa actului de sesizare trebuia sa conduca obligatoriu la incetarea procesului penal si instanta sa constate nulitatea dosarului,conf.art 16 lit” E” din C.p.p.
    Instanta de apel motiveaza ca trebuia sa invocam lipsa actului de sesizare in faza camerei preliminare cu toate ca in lege este prevazut ca se poate invoca lipsa actului de sesizare in orice faza a procesului penal. Degeaba am incercat sa explicam ca procesul a inceput pe vechiul cod penal cand nu exista camera preliminara,nu am avut cui.
    Conform noului Cod de Procedura Penala unde la art.426 lit.B este prevazuta ca modalitate exceptional de atac –CONTESTATIA IN ANULARE, privind lipsa actului de sesizare.
    Am depus contestatie in anulare ,cu speranta ca in al 12-lea ceas ,cineva va vedea adevarul si va face intradevar dreptate. Acum nu se mai putea interpreta ,AU fost probe,- nu au fost probe!. Acum intrebarea era stricta : EXISTA SAU NU ACTUL DE SESIZARE IMPOTRIVA CELOR CINCI INCULPATI IN DOSAR?????
    Contestatia ne-a fost admisa in camera preliminara ,urmand a se judeca . Eu am considerat ca daca ne-au acceptat contestatia (un alt complet de judecata de la Curtea de Apel Brasov) probabil ca au constatat ca avem dreptate. NU EXISTA ACT DE SESIZARE IMPOTRIVA NOASTRA IN DOSAR. Mai mult instanta cere prin adresa la Parchetul General ,actul de sesizare in baza caruia s-a declansat urmarirea penala impotriva noastra,cu toate ca actul de sesizare intr-un dosar penal trebuie sa fie prima fila din dosar. Bineinteles ca Parchetul General a trimis raspuns ca ei nu mai au nimic in plus decat ce este la dosar. Concluzia finala –NU EXISTA ACT DE SESIZARE.
    Dar cine credeti d-voastra ca poate sa-si asume o asemenea greseala? Raspuns :NIMENI.
    Justitia Romana spune ca se respinge contestatia in anulare ca nefondata. Pai tot ei prin faptul ca ne-au admis-o a rezultat ca este fondata. Prin faptul ca au cerut actul de sesizare de la Parchetul General a rezultat ca este fondata.
    Daca asta mai este justitie Domnule Presedinte , eu nu mai zic nimic.
    Nu faptul ca nu mai sunt politist ma doare cel mai tare ,ci nedreptatea si modul in care am fost indepartat din sistem. Este ceva strigator la cer. M-am inbolnavit si am obosit de 3 ani sa strig in gura mare peste tot ca cineva sa vrea sa vada adevarul.
    Am retrimis sesizare la C.S.M. referitor la actul de sesizare si desi au trecut aproape doua luni nu am primit raspuns.
    Sper din tot sufletul sa faceti ceva in mandatul d-voastra cu privire la aceste nedreptati din justitie. Va dati seama in cazul meu- Cum sa dea verdict judecatorii impotriva procurorilor de la Parchetul General. Mai bine condamnam cinci insi decat sa dea o sentinta contra parchetului,si stiti care este parerea mea? De frica procurorilor nu au vrut sa vada adevarul.
    Telul dreptului penal este aflarea adevarului si realizarea dreptatii ceea ce presupune sa nu condamni niciodata un nevinovat. Mai bine sa scape zece vinovati decat sa condamni un nevinovat. Dar astea sunt pure teorii. La Curtea de Apel Brasov si probabil si in alte instante,la un dosar penal cu o fapta “savarsita”de un functionar public,conteaza ce procuror a semnat dosarul nu ce fapta ai facut sau daca ai facut-o.
    Sentinta de fond a fost copy-paste din rechizitoriu(primele 6 pagini). Nu va mai spun ca instanta de la Curtea de Apel Brasov a ajuns sa ma acuze mai tare decat procurorii. Se scrie in motivarea sentintei ca un martor a declarat in cele patru declaratii existente la dosar,ca a condus un auto cu 110 km/h in localitate. Dupa cum reiese din declaratiile existente la dosar omul declara ca a condus in afara localitatii,ceea ce era o viteza legala,dar pentru ca trebuia sa fiu vinovat judecatorii fara nici un fel de proba(video sau audio) au concluzionat ca a fost in localitate.
    Si avocata care m-a reprezentat in apel si noi cei cinci inculpati din dosar am ramas stupefiati de sentinta data in apel si mai ales de cea data la contestatia in anulare.
    Domnule presedinte, nu va cer mila sau compasiune pentru ca sunt un om demn si vertical,ci va cer DREPTATE.
    Probabil ca ati simtit si d-voastra frustrarea in sentintele pe care le-ati primit tot de la onorata Curte de Apel Brasov. Cu toata stima si respectul,asta nu este justitie. Sa ajunga judecatorul sa dea sentinta de frica procurorului,ca dupa sentinta sa nu fie el cercetat de procurori, m-i se pare un lucru extrem de periculos.
    Am omis sa va spun referitor la modul de judecata:
    Am fost acuzat ca am primit de la un cetatean moldovean 100 de lei pentru a nu-l sanctiona la radar. A fost audiat cetateanul moldovean prin comisie rogatorie si declara ca a fost oprit de politie,ca a fost sanctionat cu avertisment scris,dar ca nu i-a cerut nimeni nimic si nu a dat la nimeni nimic. Stiti ce am primit pentru aceasta presupusa fapta—3 ani cu suspendare (fara flagrant,fara bani marcati,fara proba video sau audio). Organele de urmarire penala spun ca nu l-au gasit pe cetateanul moldovean sa-l audieze direct,dar la dosar am gasit o adresa trimisa de respectivul cetatean, adresa prin care indica locul de domiciliu si numarul de telefon si mentiunea ca nu a fost chemat de nimeni –niciodata. Am cerut si eu la judecata pe fond sa fie chemat,chiar am insistat pe aceasta treaba,am cerut si in apel sa fie chemat,ba mai mult m-am oferit in apel sa-i platesc eu cheltuielile de transport,daca Ministerul Justitiei nu are bani. Mi-a fost respinsa cererea motivand ca declaratia data prin comisie rogatorie este relevant.. Si am primit 3 ani. Atat de relevant a fost.
    As vrea sa va mai spun foarte multe referitor la acest dosar 1524/119/2013,pe care il consider unicat (nu numai eu ) mai mult Il consider o rusine pentru justitia din Romania ,dosar ce a rezultat din conexarea mai multor dosare facute pentru trafic de alcool si tigari. Cei impotriva carora exista act de sesizare la dosar au primit neinceperea urmaririi penale si cinci politisti care nu aveau nicio legatura cu dosarul au fost trimisi in judecata si condamnati.
    Un precedent foarte periculos pentru democratie,si nu numai pentru democratie. Oricui i se poate fabrica un dosar in ziua de astazi de procurori. Dar judecatorii sunt pusi sa judece si asta ar trebui sa faca. Sa condamni niste oameni pentru a-ti acoperi incompetenta si pentru a justifica munca (vezi Doamne noi muncim) si uite ce rezultate avem,asa starpim noi coruptia,este foarte trist. Au distrus cinci familii dintr-un foc.
    In speranta ca aceste randuri vor ajunge in mainile d-voastra si in speranta ca veti face ceva ca altii ca mine sa nu mai pateasca si sa traiasca asemenea nedreptati si umilinte va rog sa incercati sa normalizati lucrurile in ecest sector,al Justitiei.
    Imi este rusine de copii mei (am doi copii studenti la Universitatea Transilvania din Brasov) si de oamenii din comunitatea in care traiesc. Credeti ca ma crede cineva cand spun ca mi-a fost inscenat un dosar si m-i s-au pus in carca fapte pe care nu le-am comis? Targu Secuiesc este un oras mic unde aproape toti oamenii se cunosc intre ei.Pana sa m-i se intample acest lucru nu m-a aratat nimeni cu degetul pe strada sau daca m-a aratat,m-a aratat in sens pozitiv.
    Ce sa spuna fratele meu locuitorilor din comuna unde m-am nascut si unde el este primar?
    Stiti ce spun oamenii “ca primarul are un frate nenorocit si corupt si poate si el este la fel”
    Cei care nu s-au lovit de sistem nu stiu cum functioneaza. Cred ca si daca imi veti acorda o gratiere in acest caz pentru a indrepta nedreptatile facute,nu-mi voi gasi linistea cate zile voi avea pe acest pamant.
    In ziua de astazi nu mai exista in justitie prezumtia de nevinovatie,nu mai exista, principiul”IN DUBIO PRO REO”. La noi se judeca de maniera: Ce esti ,functionar public? Esti vinovat suta la suta chiar inainte sa te acuze procurorii,si daca uita sa te acuze procurorii te acuza judecatorii,indiferent ce aberatii sunt trecute in rechizitoriu.
    Sunt intru totul deacord ,cine este vinovat sa plateasca si sa raspunda ,dar sa incercam sa nu inventam vinovati pentru a ne justifica noi munca.
    Justitia sa fie intradevar JUSTITIE.
    Va mai rog pe acesta cale sa fiu si eu programat pentru o audienta la dumneavoastra.
    PANTURU NELU , dom. Mun. Targu Secuiesc,str. 1Decembrie 1918,nr,34,Bl.20,Sc.B,Ap.3,jud.Covasna . Telef. 0740073923

    Cu stima
    Panturu Nelu

    Nu am putut sa evidentiez aici decat foarte putin,ar mai fi foarte multe de spus….dar cred ca nu are prea mare relevanta acum.Stiti ce raspuns am primit de la Administratia Prezidentiala ? Petitia d-voastra a fost inaintata catre C.S.M. Intr-un cuvant m-a rezolvat si d-nul presedinte. La fel ca si d-voastra am scris la toate publicatiile dar nimeni nu a scris un cuvintel despre asta,probabil de frica repercusiunilor .Nu-mi ramane decat sa va urez d-voastra mai multa bafta in aceasta tara plina de oameni ticalosi.
    Cu respect Panturu Nelu

    Like

  3. Impartasirea experientei traite nu este suficienta, d-na judecator. Trebuie sa oferiti solutii la gravele probleme expuse. Eu am cateva, nu stiu daca sunteti dispusa sa ma ascultati

    Like

  4. Roșca Victor · · Reply

    Tot ceea ce trebuie să se întâmple pentru ca răul să învingă, este ca oamenii buni să nu facă nimic! Felicitări pentru hotărârea luată!

    Like

  5. un_om_necajit · · Reply

    Stimata d-na judecator, stiti cum se spune : ,,tot pӑţitu-i priceput !” Pacat ca abia DUPA ce ati pӑţit-o trageti concluziile corecte despre cum merg treburile in (in)justitia din Romania! O intrebare care ar raspunde la multe din problemele ridicate de d-voastra: unde erau judecatorii cand au fost ridicati la rang de ,,magistrati” avocatii Statului ?! Unde erau si mai ales unde sunt judecatorii cand sunt obligati sa intre in sala cu ,,magistratii” aflati pe statul de plata al serviciilor?! In afara de greva pt. obtinerea de foloase (era sa scriu necuvenite!) materiale , adica salarii, sistem de sanatate propriu, pensii, etc, nu i-am vazut niciodata pe judecatori sa protesteze!

    Like

  6. Un jurist oarecare · · Reply

    http://portal.just.ro/33/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=3300000000057185&id_inst=33
    Am dat si un print screen. Nu pare sa aiba legatura cu ce scrie mai sus.
    Oare nici in ecris-ul asta nu putem avea incredere?

    Like

  7. […] Am facut referire la o solutie pronuntata de plenul CSM, in data de 17 martie 2016, solutie prin care ni s-a respins mie si celorlalti trei judecatori cu care am fost trimisa in judecata, plangerea prin care am solicitat repunerea in situatia anterioara suspendarii dupa ce dosarul DNA a fost restituit la parchet. Detalii despre acest caz puteti gasi la postarea: Cum se vede justitia de un judecator ajuns dincolo de bara. […]

    Like

  8. Cătălin Munteanu · · Reply

    Bună ziua.
    Mă numesc Munteanu Cătălin și sunt avocat în cadrul Barului Galați. Având o speță similară cu a dvs. (în sensul că rechizitoriul prin care clientul meu a fost trimis în judecată printr-un rechizitoriu de o neclaritate exemplară, fiind imposibil de înțeles care sunt faptele imputate) în care, din păcate, judecătorul de cameră preliminară a respins excepțiile invocate, mă adresez dvs. cu rugămintea de a-mi comunica o copie anonimizată a hotărârii prin care rechizitoriul a fost restituit la parchet. Nutresc speranța că, atașând-o ca practică judiciară,în cadrul contestației pe care intenționăm să o formulăm, ne vom spori șansele de a a convinge judecătorul de absurditatea situației și de necesitatea restituirii rechizitoriului la parchet.
    Vă mulțumesc anticipat.

    Like

  9. Va felicit, d-na Judecator, pentru curajul de care dati dovada. Poate aceasta postare a dumneavoastra va fi citita si de dl. Danilet, care, desi are idei bune, da dovada de o naivitate iesita din comun, referitor la reforma in justitie…cred ca se refera la balaceala din justitie.
    Revenind la situatia dumneavoastra, se spune ca “ce nu te omoara, te face mai puternic”…, cu siguranta aceasta experienta v-a facut mai puternica, si va da curajul acestei scrisori. Intrebarea mea este: Daca dumneavoastra, desi judecator, aflat in starea de inculpat, de abia ati reusit, sa iesiti din aceasta situatie, fiind capabila sa ridicati problema in fata judecatorului, stiind cum gandeste acesta, cum sa puna problema un jurist, sau un avocat, in fata unui judecator plictisit, dezinteresat, obosit, etc. in asa fel incat sa obtina o hotarare dreapta, intr-o pricina unde este aparator si a depus la dosarul cauzei tot probatoriul necesar, mai mult unii judecatori in timpul sedintei, iti mai dau si dreptate, fiind impotriva argumentelor adversarului, care bate campii?.. si seara citesti pe portal ca ti-a respins actiunea, motivata banal? Oare fiecare judecator trebuie sa treaca prin “calitatea” de inculpat, ca sa aiba revelatia ca trebuie sa-si faca treaba, in primul rand datorita naturii judecatorului in aflarea adevarului si in subsidiar ca este platit pentru asta? Si ar mai fi o intrebare,,,, cailalti colegi de breasla de ce tac?

    Like

  10. […] Ca un posibil raspuns, relatez doar ce s-a intamplat in cazul in care am fost eu trimisa in judecata. […]

    Like

  11. […] Despre experienta avuta “dincolo de bara” am scris ceva aici: Cum se vede justitia de un judecator ajuns dincolo de bara. […]

    Like

Leave a comment